After.Life

Din: 2009
Cu: Christina Ricci, Liam Neeson, Justin Long
Regizor: Agnieszka Woitowicz - Vosloo
Gen: Thriller psihologic

Un film cu buget mic, incasari mici si... asteptari mici. Citisem diferite recenzii pe net despre After.Life si unii il catalogau drept reusit, altii sters dar toti erau de acord ca sfarsitul strica tot. Eu sunt de parere ca e un film plictisitor si previzibil. Fiind un thriller psihologic te astepti sa iti stea inima de suspans si sa ai parte de situatii fara iesire... dar nu. Totul e de un previzibil enervant.

Povestea incepe cu un cuplu obosit de rutina si o duduie enervanta si usor depresiva Anna Taylor (Christina Ricci). Dupa o cearta stupida cu iubitul, ea are un accident de masina si se trezeste pe o masa de autopsie dintr-o casa mortuara. Confuza si speriata, Anna are inca impresia ca traieste insa directorul casei, Eliot Deacon (Liam Neeson), o convinge ca el are puteri paranormale, ca poate vorbi cu mortii si ca ea... evident, este moarta. Cu toate acestea, pe parcursul filmului sunt multe scene care sustin ideea Annei cum ca ea nu este moarta, dar si cateva care sustin povestea lui Eliot. Finalul nu elucideaza concret povestea desi balanta se inclina in favoarea unuia.

Ideea filmului e destul de interesanta, nici jocul actorilor nu e rau insa regia e dezastroasa. Regizoarea a reusit sa transforme o idee buna intr-un film banal. A bagat multe scene care nu isi aveau nici un rost si care nici macar nu arata ok din punct de vedere vizual, scene care nu pot decat sa-ti starneasca rasul si sa te intrebi oare ce a fost in capul ei si ce a vrut sa evidentieze prin scena asta. In plus a ales sa difuzeze multe scene cu nurii Christinei Ricci. Eu inteleg ca mortii stau goi pe masa de autopsie si ca o bucata de sfarc face ca filmul sa se vanda ca painea calda... dar, la un momentdat parca imi zgaria retina. Putea sa insiste mai mult pe viata Annei inainte de accident sau pe povestea baietelului care pare a fi copia fidela in miniatura a lui Eliot Deacon. Daca tot vroia sa il foloseasca ca pe un element scary gen Haley Joel Osment in Al saselea simt concentra mai bine atentia asupra lui si ii dadea mai multe de facut decat sa ingroape un pui de gaina viu.

Cu alte cuvinte filmul surprinde (sau, ma rog, incearca) 3 aspecte: frica omului in fata mortii, incapacitatea de a accepta ca persoana iubita nu mai e si pasiunea bolnava si morbita a altora. Desi nu a facut nimic intr-o viata banala Annei ii e greu sa se desprinda de ea. De asemenea, Paul nu poate accepta ca logodnica lui a murit si incearca sa se atarne de orice urma de speranta. Pe de alta parte, il aveam pe Deacon, jucat magistral de Neeson, care ne face sa credem ca joaca cu mortii de chiar fun.

The kids are all right

Din: 2010;
Cu: Annette Bening, Julia
nne Moore, Mark Ruffalo, Mia Wasikowska, John Hutcherson;
Gen: Comedy, Drama

The kids are all right este unul din cele 10 pelicule nominalizate pentru titlul de "cel mai bun film" in acest an, la premiile oscar 2011. Subiectul principal al filmului surprinde viata lui Nic si Jules, un cuplu de lesbiene, si a copiilor lor, Paul si Joni, in momentul cand se decid sa-si intalneasca tatal biologic, sau mai bine zis, "donatorul de sperma".
Pe o scara de la 1 la 10, acord filmului nota 6, ceea ce inseamna un pic peste medie. Sunt inca nedumerit de ce anume s-a decis ca acest film sa fie nominalizat pentru premiile Oscar. Admit, subiectul filmului este, din punctul meu de vedere, inedit. Putine sunt filmele ce se incumeta sa abordeze un subiect atat de sensibil, precum casatoriile intre gay, daramite intemeierea unei astfel de familii, cresterea unui copil etc. Mai mult chiar, filmul trateaza de asemenea si ideea impactului pe care l-ar avea intalnirea membrilor familiei cu tatal biologic. "Ce fel de om este?", "Ce fel de om este, considerand ca a donat sperma?", "Care ii va fi reactia cand va auzi de noi?", "Este de treaba?", "Ma voi intelege cu el?". Cam acestea sunt intrebarile pe care regizorul a incercat sa le atinga in principal. Ce s-a intamplat mai departe? Pai, ca in orice film Hollywoodian, s-a simtit nevoia dramatizarii si exagerarii, pentru a prinde la public, pentru a impresiona si in final pentru a se vinde. Pentru ca, de ce sa nu recunoastem, cam asta vrea publicul: putin (mai mult) dramatism, situatii neprevazute ce te fac sa te gandesti la sensul vietii, la rolul tau in aceasta viata, tratarea de subiecte filozofice si in final, gasirea unei solutii. Gasim toate aceste elemente in acest film, unele conturate atent si ingrosate cu bold pentru a sari in ochi, nicidecum a fi subtile, nu cumva ca spectatorii sa nu le sesizeze, altele fortat introduse in "timeline-ul actiunii" pentru a crea asa numitul factor de uimire ("wow-factor"). Astfel incat, in final, a iesit un ghiveci.

Pe scurt, (atentie celor care nu vor sa afle detalii specifice despre actiunea filmului) totul e frumos si bine la inceput: avem de-a face cu obisnuitele ciondaneli intre parinti, intre parinti si copii, acestia traiesc intr-o casa mare tipic americaneasca, copii se duc la scoala, au prieteni, se indragostesc, parintii (adica cele doua mame) fac sex noaptea in timp ce se uita la filme pornografice intre barbati, toata lumea e fericita. Totul pare sa se schimbe in momentul cand unul dintre copii, Joni, il contacteaza pe tatal ei biologic, Paul si stabilesc o intalnire. Tatal biologic, asa cum este conturat de catre regizor, e tipul oportunistului. Nu a absolvit colegiul la care s-a inscris, prefera munca facuta cu propriile maini decat cititul cartilor, ii place gradinaritul, detine un restaurant, are suficienti bani si femei la discretie. Asa cum va asteptati, Paul devine o parte importanta a vietii celor 4 protagonisti. Lucrurile incep sa scartaie in momentul cand una din cele doua mame, mai exact, Jules, are o relatie sexuala cu tatal biologic, pe fondul depresiei varstei mijlocii.


Singurul lucru care mi-a placut la film, a fost actingul. Dialogurile, comportamentul actorilor au fost foarte bine executate, naturale, mai ales rolurile celor doua mame. Pacat totusi de film pentru ca a tratat un subiect atipic, in cel mai tipic, "hollywoodian" si neoriginal mod posibil.

Un site util

Recent am descoperit un site foarte util pentru un cinefil amator ca mine :D. Ofera detalii despre filme, parerea criticilor si puncte de ranking pentru majoritatea filmelor de pe piata dar si pentru jocuri, muzica si seriale TV. Totul gasiti pe metacritic.com (click aici)

The Tourist

Din: 2010 (7 ian 2011 premiera in Romania)
Cu: Angelina Jolie, Johnny Depp
Regizor: Florian Henckel von Donnersmarck

Cat de mult am asteptat filmul asta! Cata promovare i s-a mai facut! Marele Tourist, Agelina Jolie filmeaza la Venetia, Johnny Depp toarna un nou film! Artificii Artificii... fasssss! Si cand ma gandesc ca am mai dat si bani pe biletul la cinema 8-|

Filmul incepe promitator cu fundul Angelinei in prim-plan. Aceasta joaca rolul Elisei, iubita unui evazionist urmarit in toata Europa atat de guvernul britanic caruia ii datora impozit pe averea sa uriasa cat si de un cap al mafiei de la care a furat cateva milioane de euro. Pentru a putea duce o viata normala acesta a realizat o operatie estetica de cateva milioane de dolari. Acesta intocmeste un plan pentru a se reintalni cu iubita sa fara a trezi suspiciuni. Prin urmare, in trenul dintre Paris si Venetia, Elisa flirteaza cu un necunoscut pentru a duce in eroare echipajul de filaj. Urmeaza doua- trei incurcaturi, un sarut banal si rasuflat, efecte speciale ieftine si un final care se vrea a fi original si neasteptat insa nu e nici una nici alta.

Probabil dezamagirea e mai mare pentru ca aveam asteptari de la film, dar mai ales de la actori. Angelina Jolie arata foarte imbatranita si obosita jucand scortos si necredibil iar Johhny Depp e incorsetat de un personaj normal care nu da ochii peste cap, nu se prosteste si nu are un comportament excentric. Numai un regizor german putea face asa o varza...

Dexter

Din: 2006 (On Air)
Cu: Michael C. Hall, Jennifer Carpenter
Gen: Thriller, drama

Dexter - criminalul criminalilor! Si nu, nu e un apelativ manelistic gen boss-de-boss sau baiat-de-baiat care sa sublinieze valoarea si importanta personajului. Dexter este pur si simplu un criminal in serie care ucide doar criminali care au scapat de "bratul lung al legii". El are un day-time job la Maiami Metro Police unde este un "lab rat" cu acte in regula, analizand petele de sange de la locul crimelor. Dream job-ul unui criminal in serie. Activitatile lui extracuriculare si comportamentul retras si inchis atrage uneori atentia colegilor, detectivi cu nasul fin, riscand sa fie demascat. De fapt, intriga fiecarui sezon este reprezentata de o greseala a lui Dexter care il poate costa viata sau libertatea. In primul episod din fiecare serie Dexter ucide sau se imprieteneste cu cineva care il ameninta tot sezonul sa ii demaste adevarata identitate. Din fericire in ultimul episod Dexter scapa teafar si ... nevinovat. De ce zic din fericire?! Pentru ca in ciuda pornirilor lui criminale, are un suflet bun fiind un familist convins si nu ucide decat criminali.

Serialul a ajuns deja la finele celui de-al 5-lea sezon si cei de la Showtime TV au anuntat ca va urma si un al 6-lea. O veste cat se poate de buna pentru ca Dexter este un serial original, tensionat si care starneste imaginatia (de altfel a castigat si premiul pentru serialul care a starnit cele mai multe pasiuni in cadrul galei People Choice 2011.) De asemenea, are un scenariu bine pus la punct chiar daca se repeta serie de serie acelasi tipar. Oh oh si sa nu uit :D! Este pelicula care detine recordul la "fuck/secunda". Adica invectiva "fuck" a ajuns sa fie folosita ca semn de punctuatie mai ales de detectivul Debra Morgan.

Trivia stuff: Actrita Jennifer Carpenter care o joaca pe Debra Morgan, sora lui Dexter, a jucat rolul lui Emily din horrorul The exorcism of Emily Rose. Pana m-am obisnuit cu ea in rolul unui om normal ma asteptam sa inceapa sa urle si sa se urce pe pereti :)) mai ales in cadrele close-up :))... O fiinta de-a dreptul ciudata :)).