Water for Elephants

Din: 2011
Cu: Robert Pattinson, Christoph Waltz (laureat cu Oscar la categoria "cel mai bun actor intr-un rol secudar" pentru filmul Inglorious Basterds), Reese Witherspoon (laureat cu Oscar la categoria "cea mai buna actrita" pentru rolul din Walk the Line ).
Regia: Francis Lawrence
Gen: Romance, drama, biografic

Bazat pe romanul omonim al scriitoarei americane Sara Gruen, Water for Elephants are toate elementele necesare unui film bun. Are un pic de actiune si suspans, o poveste bine relatata (din fericire scenaristului i-a reusit adaptarea cartii iar actiunea nu este discontinua sau prea "inghesuita"), actori frumosi si mai ales talentati, o poveste de dragoste mai complicata, si savoarea circului din anii '30 (stralucire, magie si iluzie, wisikey de contrabanda si jazz).

Dupa ce ramane singur pe lume tanarul emigrant polonez Jakob Jankovski (Robert Pattinson) se vede nevoit sa-si ia destinul in propriile maini. Dar sa nu uitam ca ne aflam in 1931, perioada Marei Crize Financiare si a prohibitiei, prin urmare Jakob nu are multe alternative si, dintr-o pura intamplare, se urca intr-un tren al circului Benzini Brothers. Dupa ce isi petrece o zi facand munca de jos, Jakob reuseste sa-l impresioneze pe directorul circului, tiranul si neiertatorul August Rosenbluth (Cristoph Waltz), care ii ofera postul de veterinar al circului. Dar Jakob este la randul sau impresionat de tanara si stralucitoare dresoare de cai Marlena (Reese Witherspoon), sotia lui August. Jakob si Marlena incep un joc periculos al flirtului pana cand cei doi se indragostesc dar, din pacate, totul ajunge si la urechile lui August care se razbuna crunt pe cei doi.

Probabil va intrebati ce legatura are titlul cu aceasta poveste? Cel mai bine exemplifica aceasta legatura o replica apartinand lui August: "Cred ca eram in cautarea unui baiat care sa dea apa elefantilor.", iar un angajat ii raspunde nedumerit "Dar stiam ca noi nu avem elefanti!" subliniind inutilitatea prezentei lui Jakob. Cu toate acestea, dupa un timp, Benzini Brothers o cumpara pe Rosie, o elefentica de 53 de ani a carui destin va evolua in acelasi ritm cu cel al indragostitilor, va suferi la fel de mult ca si ei pentru ca nu reusea sa inteleaga lumea in care a fost fortata sa patrunda, dar va cunoaste si afectiunea, gloria si aprecierea publicului.

Pelicula este gandita dupa modelul povestirii in rama si, prin urmare, naratorul este insusi Jakob insa ajuns la o varsta venerabila de aproape 100 de ani. A fost chiar comic sa mi-l imaginez pe Pattinson drept un batran senil care vrea sa fuga cu circul. Dar a fost si mai comic cand am realizat diferenta de 10 ani dintre acesta si Reese Witherspon si faptul ca in Vanity Fair Pattinson a jucat rolul fiului ei (din pacate scenele au fost taiate la montaj). Si, facand o paralela cu Twilight, cum de tocmai Pattinson s-a pricopsit cu numele de Jakob?!

HINT: Din toamna va aparea pe marele ecrane o noua pelicula in care Robert Pattinson detine rolul principal - Bel Ami. Nu fac lobby pentru acest film datorita actorului ci datorita cartii omonime apartinand lui Guy de Maupassant, dupa care s-a realizat ecranizarea. Maupassant, in cartea sa, realizeaza o monografie a sfarsitului secolului XIX si prezinta lupta pe care o duce Georges Duroy de a accede pe scara sociala prin orice mijloace. Subiectul nu este unul original, fiind abordat si de Charles Dicken in "Marile sperante", de William Makepeace Thakeray in "Balciul desertaciunilor" sau de Stendhal in "Rosu si negru"dar este mereu binevenita o noua perspectiva asupra caracteristicii primordiale a omului - vanitatea. Prin urmare, pana la premiera filmului recomand sa cititi Bel Ami, asta daca nu ati facut-o deja.

Love and Other Drugs

Din: 2010
Cu: Jake Gyllenhaal, Anne Hathaway
Regizor: Edward Zwick (are in palmares Legends of the Fall, Ultimul samurai si Blood Diamond)
Gen: comedie, drama, romance, biografic

Filmul are la baza cartea autobiografica "Hard Sell: The Evolution of a Viagra Salesman" a autorului Jamie Reidy care prezinta evolutia unui distribuitor de medicamente (Viagra in special) din anii '90. Dupa cum s-a mai demonstrat de zeci de ori un film adaptat dupa o carte autobiografica risca sa fie varza pentru ca sunt inghesuite prea multe elemente intr-un timp prea scurt. Prin urmare si Love and Other Drugs este un amalgam de fire epice si nici unul nu este dezvoltat suficient astfel incat, in final, nu poti dezvolta un sentiment de empatie. De altfel, am observat aceasta tendinta de a amesta genurile dramatice si in cazul altor filme. Se pare ca au disparut complet filme care sunt exclusiv drame, povesti de dragoste sau comedii. Doi tipi nu se pot indragosti fara cateva glume cliseistice, nevasta-sa nu poate sa moara fara 2-3 declaratii de dragoste siropoase, nu mai poti rade detasat la o comedie fara sa vezi inimioare si cupidoni. Se pare ca acest ghiveci prinde la public so... be it!

Se pare ca dihotomia titlului si cuvantul "and" au un rol foarte bun deoarece filmul urmareste doua planuri total diferite si ar putea cu usurinta ca se constituie in 2 pelicule distincte. Pe de o parte avem prezentata viata profesionala a lui Jamie (Jake Gyllenhaal), un tanar ce sufera de ADHD si din aceasta cauza nu are nici liceul terminat. Cu toate acestea, este foarte inteligent si abil, exceland in meseria sa si adunand suficienti bani pentru un trai mai mult decat decent. Succesul si banii duc automat la femei... multe femei frumoase. Si asta a fost partea cu "Other Drugs", sintagma tradusa ca din galeata de distribuitorii romani ("alte dependente").

Partea cu Love este acoperita de povestea cu Maggie (Anne Hathaway). Initial totul incepe cu o aventura sexuala usor cam vulgara pentru o comedie romantica. Nici unul dintre parteneri nu cauta apropiere si o relatie serioasa. Jamie nu doreste acest lucru pentru ca nu e in natura sa iar Maggie pentru ca e constienta de evolutia nu tocmai placuta a bolii ei - Parkinson. Dar, psihologia inversa isi face efectul si Jamie se indragosteste de Maggie ajutand-o sa depaseasca drama ce o presupune boala sa.



Asa cum am afirmat si la inceput nici unul dintre cele doua fire narative nu sunt suficient aprofundate incat nu te poti bucura concret de scuccesul profesional a lui Jamie pentru ca e undeva un fel de background story. Dar nici povestea de dragostea nu e bine fundamentata. Schimbarea din relatia lor este brusca si nedefinita, impactul bolii lui Maggie este slab conturat deoarece comedia atenueaza nuanta de dramatism.

In concluzie, daca nu sunteti stickler for details este un film perfect pentru o dupa amiaza usoara de weekend. Enjoy!

The Social Network

Din: 2010
Cu: Jesse Eisenberg, Andrew Garfield, Rooney Mara, Justin Timberlake
Gen: Biografic, Drama
The Social Network sau "cum sa devii unul dintre miliardarii lumii in mai putin de 10 ani" este un film despre ascensiunea lui Mark Zuckerberg (fondatorul celebrei retele de socializare Facebook) ca student al Universitatii Harvard la unul dintre cei mai mari oameni de afaceri in zilele noastre.
Inceputul filmului este asemanator filmelor cu adolescenti gen "American Pie" sau "Not another teen movie", in ideea ca ne prezinta viata de student al lui Mark si intamplarile care au contribuit la crearea retelei sociale. Din start, Mark este creionat ca fiind un student foarte inteligent, avand un iq peste media generala, dar in momentul cand lucrurile nu ii ies precum si-ar fi dorit, isi dezvaluie latura narcisista, egocentrista si razbunatoare. Ideea de retea sociala, in care sa-ti faci prieteni si sa tii legatura cu acestia, a aparut in momentul cand a fost cooptat de trei studenti sa realizeze un astfel de proiect la nivel de universitate. Mânat de un vis maret, Mark se decide sa-si patenteze propriul produs, ignorand in totalitate pe cei trei colegi. Produsul final "The Facebook" este lansat cu succes, incepe sa se raspandeasca si in alte campusuri studentesti, iar tanarul nostru informatician devine din ce in ce mai mult ingropat in mirajele propriei lui faime.


Habar nu am daca evenimentele prezentate in film sunt reale sau fictive si nici nu stiu de ce este apreciat de atata lume. Recunosc, am fost impresionat de film, numai datorita caracterului moralizator al finalului, dar in rest, este mediocru in celelalte aspecte: scenariul iti da senzatia ca a fost scris in graba, incercand cu disperare sa prezinte spectatorului cat mai multe evenimente (importante de altfel) din viata protagonistului, tranzitiile fiind prea bruste, fortate in anumite locuri; actingul este plat, din pacate, nu transmite nimic special, spre deosebire de rolul jucat de Colin Firth din The King's Speech.
Nu pot sa nu va recomand vizionarea acestui film; in ciuda tuturor minusurilor prezentate mai sus, este usor de digerat si pe alocuri amuzant, dar din punctul meu de vedere isi merita titlul de "just a movie about facebook".

The King's Speech

Din: 2010
Cu: Colin Firth, Helena Bonham Carter, Geoffrey Rush
Gen: Drama, History
The King's Speech este un film ce descrie greutatile prin care George trebuie sa le depaseasca pentru a-si intra in atributiile de rege, intr-un moment de rascruce al istoriei moderne: inceperea celui de-al doilea razboi mondial. Filmul a fost si este in continuare apreciat de critici, in special datorita prestatiei actoricesti de exceptie al lui Colin Firth (George al VI-lea in film).
Problemele lui George, precum ati observat din numeroasele trailere, sunt strans legate de incapacitatea acestuia de a tine un discurs in fata natiunii, lucru deloc imbucurator considerand ca era unul dintre mostenitorii tronului Angliei. Desi este consultat de renumiti doctori si supus unor tratamente cel putin bizare, conditia psihica al lui George persista. Cand totul parea pierdut, face cunostiinta, prin intermediul sotiei sale, cu Lionel Logue un doctor/psiholog ce ii promite ca il va vindeca.


Filmul este construit in totalitate in jurul evolutiei viitorului rege: de la un om stapanit de frica, de dezamagire, de nesiguranta, privit de toata lumea cu indoiala, in ciuda statutului sau, pana la un adevarat rege al poporului, biruitor in lupta cu propriile temeri. Am apreciat acest lucru in realizarea filmlui; am apreciat abordarea regizorului mai mult pe latura umana, decat pe cea istorica. De aceea probabil, filmul este apreciat de atatia critici, de aceea am auzit cazuri cand spectatorii la cinema au aplaudat la finele peliculei (bineinteles, nu la noi in Romanica). Nu este un film filozofic (precum se voia a fi The kids are all right), nu este neaparat un film istoric, in adevaratul sens al cuvantului, este un film ce impresioneaza prin realitatea descrisa: ca pana si un adevarat rege, simbol al unei intregi natiuni, simbol pentru viitoarele generatii, este si el in esenta, un om.

The kids are all right

Din: 2010;
Cu: Annette Bening, Julia
nne Moore, Mark Ruffalo, Mia Wasikowska, John Hutcherson;
Gen: Comedy, Drama

The kids are all right este unul din cele 10 pelicule nominalizate pentru titlul de "cel mai bun film" in acest an, la premiile oscar 2011. Subiectul principal al filmului surprinde viata lui Nic si Jules, un cuplu de lesbiene, si a copiilor lor, Paul si Joni, in momentul cand se decid sa-si intalneasca tatal biologic, sau mai bine zis, "donatorul de sperma".
Pe o scara de la 1 la 10, acord filmului nota 6, ceea ce inseamna un pic peste medie. Sunt inca nedumerit de ce anume s-a decis ca acest film sa fie nominalizat pentru premiile Oscar. Admit, subiectul filmului este, din punctul meu de vedere, inedit. Putine sunt filmele ce se incumeta sa abordeze un subiect atat de sensibil, precum casatoriile intre gay, daramite intemeierea unei astfel de familii, cresterea unui copil etc. Mai mult chiar, filmul trateaza de asemenea si ideea impactului pe care l-ar avea intalnirea membrilor familiei cu tatal biologic. "Ce fel de om este?", "Ce fel de om este, considerand ca a donat sperma?", "Care ii va fi reactia cand va auzi de noi?", "Este de treaba?", "Ma voi intelege cu el?". Cam acestea sunt intrebarile pe care regizorul a incercat sa le atinga in principal. Ce s-a intamplat mai departe? Pai, ca in orice film Hollywoodian, s-a simtit nevoia dramatizarii si exagerarii, pentru a prinde la public, pentru a impresiona si in final pentru a se vinde. Pentru ca, de ce sa nu recunoastem, cam asta vrea publicul: putin (mai mult) dramatism, situatii neprevazute ce te fac sa te gandesti la sensul vietii, la rolul tau in aceasta viata, tratarea de subiecte filozofice si in final, gasirea unei solutii. Gasim toate aceste elemente in acest film, unele conturate atent si ingrosate cu bold pentru a sari in ochi, nicidecum a fi subtile, nu cumva ca spectatorii sa nu le sesizeze, altele fortat introduse in "timeline-ul actiunii" pentru a crea asa numitul factor de uimire ("wow-factor"). Astfel incat, in final, a iesit un ghiveci.

Pe scurt, (atentie celor care nu vor sa afle detalii specifice despre actiunea filmului) totul e frumos si bine la inceput: avem de-a face cu obisnuitele ciondaneli intre parinti, intre parinti si copii, acestia traiesc intr-o casa mare tipic americaneasca, copii se duc la scoala, au prieteni, se indragostesc, parintii (adica cele doua mame) fac sex noaptea in timp ce se uita la filme pornografice intre barbati, toata lumea e fericita. Totul pare sa se schimbe in momentul cand unul dintre copii, Joni, il contacteaza pe tatal ei biologic, Paul si stabilesc o intalnire. Tatal biologic, asa cum este conturat de catre regizor, e tipul oportunistului. Nu a absolvit colegiul la care s-a inscris, prefera munca facuta cu propriile maini decat cititul cartilor, ii place gradinaritul, detine un restaurant, are suficienti bani si femei la discretie. Asa cum va asteptati, Paul devine o parte importanta a vietii celor 4 protagonisti. Lucrurile incep sa scartaie in momentul cand una din cele doua mame, mai exact, Jules, are o relatie sexuala cu tatal biologic, pe fondul depresiei varstei mijlocii.


Singurul lucru care mi-a placut la film, a fost actingul. Dialogurile, comportamentul actorilor au fost foarte bine executate, naturale, mai ales rolurile celor doua mame. Pacat totusi de film pentru ca a tratat un subiect atipic, in cel mai tipic, "hollywoodian" si neoriginal mod posibil.

Dexter

Din: 2006 (On Air)
Cu: Michael C. Hall, Jennifer Carpenter
Gen: Thriller, drama

Dexter - criminalul criminalilor! Si nu, nu e un apelativ manelistic gen boss-de-boss sau baiat-de-baiat care sa sublinieze valoarea si importanta personajului. Dexter este pur si simplu un criminal in serie care ucide doar criminali care au scapat de "bratul lung al legii". El are un day-time job la Maiami Metro Police unde este un "lab rat" cu acte in regula, analizand petele de sange de la locul crimelor. Dream job-ul unui criminal in serie. Activitatile lui extracuriculare si comportamentul retras si inchis atrage uneori atentia colegilor, detectivi cu nasul fin, riscand sa fie demascat. De fapt, intriga fiecarui sezon este reprezentata de o greseala a lui Dexter care il poate costa viata sau libertatea. In primul episod din fiecare serie Dexter ucide sau se imprieteneste cu cineva care il ameninta tot sezonul sa ii demaste adevarata identitate. Din fericire in ultimul episod Dexter scapa teafar si ... nevinovat. De ce zic din fericire?! Pentru ca in ciuda pornirilor lui criminale, are un suflet bun fiind un familist convins si nu ucide decat criminali.

Serialul a ajuns deja la finele celui de-al 5-lea sezon si cei de la Showtime TV au anuntat ca va urma si un al 6-lea. O veste cat se poate de buna pentru ca Dexter este un serial original, tensionat si care starneste imaginatia (de altfel a castigat si premiul pentru serialul care a starnit cele mai multe pasiuni in cadrul galei People Choice 2011.) De asemenea, are un scenariu bine pus la punct chiar daca se repeta serie de serie acelasi tipar. Oh oh si sa nu uit :D! Este pelicula care detine recordul la "fuck/secunda". Adica invectiva "fuck" a ajuns sa fie folosita ca semn de punctuatie mai ales de detectivul Debra Morgan.

Trivia stuff: Actrita Jennifer Carpenter care o joaca pe Debra Morgan, sora lui Dexter, a jucat rolul lui Emily din horrorul The exorcism of Emily Rose. Pana m-am obisnuit cu ea in rolul unui om normal ma asteptam sa inceapa sa urle si sa se urce pe pereti :)) mai ales in cadrele close-up :))... O fiinta de-a dreptul ciudata :)).

Awake

Din: 2007
Cu: Hayden Christensen, Jessica Alba, Terrence Howard, Christopher McDonald
Regizor: Joby Harold
Gen: Drama, Thriller

Numai tema filmului m-a facut sa am fiori pe sira spinarii, ca sa nu mai spun de actiunea in sine. Se spune ca in timpul operatiei se intampla ca anestezia sa nu isi faca bine efectul si sa simti cea mai mica durere dar sa nu te poti misca. Unii doctori sustin ca e posibil ca dupa operatie pacientul sa nu isi aminteasca durerea... eu insa am intalnit oameni care tin minte foarte bine durerea indurata :-S.

Pe acest fenomen se bazeaza si filmul Awake. Clay (Hayden Christensen) este un tanar bogat, frumos si indragostit. Dar cum si bogatii trebuie sa planga cateodata, Clay trebuie sa realizeze un transplant de inima. Evident ca are loc fenomenul de care am amintit mai sus si, pentru a uita de durere, Clay are parte de o experienta extrasenzoriala si descopera numeroase intrigi tesute de cei dragi pentru a pune mana pe averea sa.

Un film cu o actiune foarte tensionata si un scenariu care pleaca de la o idee originala, al carui sfarsit e neasteptat si in niciun caz fericit. Sa nu uit si de prestatia foarte buna a lui Hayden Christensen, un actor care mi se parea mediocru avand in vedere ca s-a lansat in rolul lui Anakin Skywalker.

Disturbia

Din: 2007
Cu: Shia LaBeouf, Carrie Ann - Moss
Regizor: David Caruso
Gen: Thriller, comedie, dragoste, drama

Cum poate fi un film un ghiveci de drama, comedie, dragoste, thriller si horror si totusi sa iasa destul de bun? D.J. Caruso demonstreaza ca se poate. Prin urmare, Kale (Shia LaBeouf) este un adolescent tipic de 17 ani insa viata lui este data peste cap cand tatal sau moare intr-un accident de masina provocat chiar de baiat. Suferind de o cadere nervoasa, Kale isi loveste profesorul si ajunge sa fie arestat la domiciliu. Plictisindu-se de moarte, incepe sa isi spioneze vecinii. Asa se indragosteste de fata vecinilor nou mutati si descopera ca vecinul din spatele casei ar putea fi un criminal in serie. Dar oare suspiciunea luni are o baza fondata sau e doar rodul imaginatiei lui?

Desi primele 30-40 de minute nu sunt spectaculoase, axandu-se pe viata banala de arestat la domiciliu a lui Kale, urmatoare ora are destul de mult suspans incat bataile inimii ti se vor auzi in toata camera. Unii spun ca finalul e destul de prevezibil, mie nu mi s-a parut chiar asa de usor de ghicit... pana la urma vecinul putea sau nu putea fi un criminal, sunt destul de multe scene pro si contra acestei teorii.


Si pe langa tot suspansul si ipotezele privind criminalul, scenaristul "arunca" si cea mai buna replica de vrajit o fata :))

Ashley: What else have you seen Kale?
Kale: What else have I seen?
Ashley: Yeah, what else?
Kale: I've seen a lot. I mean, not like that, not, I mean...
[takes a breath]
Kale: For instance, I've seen that you're maybe one of, I don't know, three people in the world that likes pizza-flavored chips. You're also the only person I've ever seen that spends more time on the roof of her house than in her actual house. And what are you doing? You're reading. Books. You know, not "US Weekly or "Seventeen", or, you know... but you're reading substantial books. You also do this, uh...
[scratches head, chuckles]
Kale: You do this thing where, it's like an OCD thing, but it's not. It's, um... Whenever you're leaving your room, you grab the doorknob, you turn it and you're getting ready to leave but you don't, you stop and you back up and you turn to the mirror and you stare at yourself. But it's not like a, you know, "I'm so hot" kind of stare. You know, it's more like... "Who am I, really?" And to ask yourself that, I mean, that's so cool. So you look out the window all the time like I do, only you're looking at the world, you know? Tryin' to figure it out, trying to understand the world. Trying to figure out why it's not in order like your books... I'm only looking at you.
Ashley: That's either the creepiest... or the sweetest thing I've ever heard.

:))))

Wall Street: Money Never Sleeps

Din: 2010
Cu: Michael Douglas, Shia LaBeouf, Charlie Sheen, Susan Sarandon, Carey Mulligan
Regizor: Oliver Stone
Gen: Drama
And he is back! Oliver Stone scrie si regizeaza un nou Wall Street dupa 23 de ani de la lansarea primului. Daca in 1987 Stone se baza pe un climat economic dominat de "rechini", tunuri de sute de milioane de dolari si o America in plin razboi rece (de aici si repetitia pana la obsesie a cuvantului capitalism.) in 2010 criza economica (mai exact geneza ei) e subiectul principal.

Gordon Gekko isi executa pedeapsa de 8 ani de inchisoare pentru spionaj economic, evaziune si speculatie si isi pregateste revenirea in forta in lumea afacerilor. Aliat ii este Jake Moore (Shia LaBeouf) viitorul sau ginere, un tanar broker istet. Impreuna se arunca intr-un joc economic speculativ in care Gekko spera sa isi recastige locul in lumea bogatilor lumii iar Moore sa isi razbune fostul angajator care a fost impins spre sinucidere de un alt rechin al Wall Steet-ului. In paralel Gekko incearca sa recastigge dragostea si increderea fiicei lui care l-a renegat inca din copilarie. Pana acu personajul lui Michael Douglas iti da senzatia ca cei 8 ani de inchisoare si-au pus amprenta pe caracterul sau si este interesat mai mult de sentimente decat de bani. In final, se dovedeste ca lupul isi schimba parul dar naravul ba.

E interesant si rolul lui Charlie Sheen. Acesta ii da viata lui Bud Fox care, in Wall Street-ul din 1987 era protejatul lui Gekko care ii aduce condamnarea la inchisoare. Desi apare in film nu mai mult de un minut... Fox demonstreaza ca banul sterge orice urma de sentimentalism si umanitate. Desi in prima parte a filmului s-a luptat si a riscat totul pentru a salva de la faliment compania unde lucra tatal sau, in prezent acesta a vandut-o pentru ca sa se bucure de bani ("femei, excursii si filantropism" cum insusi spunea). O fi bine... nu o fi... oricum ma asteptam la altceva de la evolutia personajului sau.

Un rol bun face si Shia LaBeouf, un actor care avea 1 an pe vremea in care Stone spargea box-officeul cu primul film. LaBeouf are un joc foarte natural si isi poarta costumul de zici ca e nascut pe Wall Street. Cat despre constructia personajului sau... Moore mi se pare un mielusel sentimentalist naiv... Fox avea un caracter mult mai puternic si mi se parea mult mai potrivit pentru a deveni un rechin.

In ceea ce priveste subiectul abordat - primii pasi ai crizei economice - mi se pare superficial documentat si prezentat. Chiar daca ai o bruma de notiuni economice risti sa te pierzi printre toate jocurile de culise pentru ca nu sunt scene solid construite... doar franturi de dialoguri si fapte insa nimic concret. Lui Oliver Stone fie ii e frica sa spuna lucrurilor pe nume, fie nu si-a facut bine temele. Inclin spre a doua varianta.

In concluzie, un film bun pentru FEAA, CIGsi Finante in special :)).

White Oleander - filmul lunii noiembrie

Din: 2002
Cu: Michelle Pfeiffer, Renee Zellweger, Robin Wright Penn
Regizor: Peter Kosminsky
Gen: Drama

Un film bazat pe romanul omonim al scriitoarei Janet Fitch care creioneaza istoria unei adolescente Astrid Magnussen. Aceasta ramane orfana dupa ce mama ei, Ingrid Magnussen (Michelle Pfeiffer), un suflet de artist rebel, isi ucide iubitul si este condamnata la inchisoare. Astrid este preluata de asistentii sociali si trimisa in casa lui Starr (Robin Wright Penn), o toapa tipic americana, cu multi copii si un iubit morocanos. Aici cunoaste dragostea pentru frati dar si gelozia si nebunia lui Starr sfarsind in a fi impuscata. Ajunge apoi in familia lui Claire (Renee Zellweger), o doamna pe la vreo 30 de ani, depresiva si cu tendinte sinucigase. Alaturi de Claire simte ce inseamna sa ai o prietena adevarata, o mama si un sprijin. Insa Astrid face greseala sa i-o prezinte pe Claire mamei sale, care subtil si abil o impinge la sinucidere. De aici relatia lui Astrid cu mama sa se destrama usor, usor si, intre doua familii adoptive si case de copii, fata ajunge sa isi urasca mama si sa isi doreasca cu orice chip sa se rupa de aceasta. Totul se incheie cu refuzul lui Astrid de a depune marturie pentru a o scapa din inchisoare pe mama sa.

Filmul nu prea are elemente comerciale dar are intensitatea psihologica si dramatism in doze ideale pentru un film de acest gen. Desi scenariul nu prea se bazeaza pe premise plauzibile (ce fiica si-ar lasa mama sa putrezeasca in inchisoare ?! ) actorii fac un joc de exceptie.

Wall Street - filmul lunii octombrie

Din: 1987
Cu: Michael Douglas, Charlie Sheen, Martin Sheen, Daryl Hannah
Regizor: Oliver Stone
Gen: Drama

AND I AM BACK :">... si cu o recenzie a unui film de colectie... asa, ca sa ma revansez. Inainte de a incepe sa-l laud vreau sa subliniez ca ai nevoie de un minim de cunostinte economice ca sa intelegi ce se intampla. Asta pentru ca scenaristul si regizorul Oliver Stone a pastrat autenticitatea si veridicitatea pana la ultima replica.

Pelicula realizeaza o monografie a mediului de afaceri american de la sfarsitul anilor '80. Intr-un amestec de intrigi, demagogie si lacomie sunt aruncate concepte precum democratie, capitalism, economie de piata, bursa de valori, societati pe actiuni, program informatic, design interior, telefon mobil. IN ANII '80 ... ani in care parintii nostri faceau coada la banane, bunicii lucrau la C.A.P., de calculator auzisera in povestile s.f. si locuiau in apartamente de 40 de metri patrati. Daca vedeau filmul atunci cand a fost lansat (1987) sigur il incadrau la genul S.F. si nu isi puteau imagina ca asa ceva chiar exista.


Dar sa revenim la subiect... Michael Douglas joaca magistral rolul unui mare magnat al bursei de pe Wall Street - Gordon Gekko. De mentionat ca pentru acest rol a castigat un Oscar si un Glob de Aur. Gekko il ia sub aripa sa pe un broker tanar, ambitios si istet - Bud Fox (Charlie Sheen - sexy si tanar). In scurt timp Fox invata regulile spionajului economic si il ajuta pe Gekko sa realizeze diverse inginerii financiare. Fox se intoarce impotriva lui Gekko atunci cand magnatul vrea sa achizitioneze si sa dezmembreze compania la care lucra tatal sau. Finalul e usor previzibil asa ca nu il destainui ;)).


Pe langa actiune, filmul imi place pentru ca reda fidel "savoarea" New Yorkului. Oliver Stone suprinde perfect peisajele industriale si reci ale orasului... si cel mai perfect cadru cu Brooklyn Bridge. Cadrele urbane din Wall Street mi se pare ca sunt mai pline de "spiritul N.Y." decat cele din Sex and the City... serial in care orasul e un adevarat laitmotiv.


Bomba sexy a filmului (ca, deh, nu se poate Hollywood fara sex) e Daryl Hannah... una dintre cele mai frumoase actrite a anilor '90. In Wall Street, insa, mi se pare Moartea in vacanta... coafura si machiajul scot prea tare in evidenta capul in colturi. Cu toate acestea, realizeaza alaturi de Charlie Sheen una dintre cele mai senzuale scene de sex (copmarabila cu cea din Indecent Proposal sau din Basic Instinct).

If you need a friend get a dog!
Money's only something you need in case you don't die tomorrow...
It's all about bucks, kid. The rest is conversation.
The point is, ladies and gentleman, that greed, for lack of a better word, is good. Greed is right, greed works. Greed clarifies, cuts through, and captures the essence of the evolutionary spirit. Greed, in all of its forms; greed for life, for money, for love, knowledge has marked the upward surge of mankind.

Aviatorul - filmul lunii septembrie

Din: 2005
Cu: Lonardo DiCaprio, Cate Blanchett, Alan Alda, Alec Baldwin, Willem Dafoe
Regizor: Martin Scorsesse
Gen: biografic, drama
Premii: 5 Oscar (cel mai bun montaj, actrita in rol secundar - Cate Blanchett, scenografie, costume si imagine)
3 Globuri de Aur (cel mai bun actor - Leonardo DiCaprio, film si coloana sonora)

Mult premiatul film al lui Scorsesse demonstreaza inca o data ca un geniu traieste intr-o lume paralela cu cei din jurul sau. Pelicula infatiseaza anii tineretii ai lui Howard Hughes, acel Bill Gates al Americii interbelice. Pe langa faptul ca a fost unul dintre cei mai buni piloti de aviatie, geniu in ingineria aviatica, cel mai excentric si mai talentat producator de filme, magnat al petrolului si al companiilor aeriene, Howard suferea de inclinatii maniaco depresive care, intr-un fel sau altul, i-au alterat imaginea publica.

Filmul suprinde anii sai de glorie in care a produs sau realizat filme precum Hell's Angel, Scarface sau The Outlaw, a pus bazele companiei aeriene TWA si a proiectat prototipe de avioane precum XF11 (cel mai rapid avion al vremii) si Hercules (cel mai mare avion). Toate aceste succese au fost insa umbrite de boala sa mintala. Prin urmare, era de multe ori extrem de indecis, isi schimba starea si parerea constant, lua decizii in momente neasteptate, era obsedat de germeni si mizerie, repeta fara intrerupere anumite fraze. Totul culmineaza cu un episod in care s-a inchis in camera de proiectie pentru cateva luni. Ce e paradoxal ca in ciuda acestui comportament Howard reuseste sa isi mentina averea si sa incheie afaceri profitabile.

Pe langa povestea magnatului filmul isi merita premiile datorita combinatiei perfecte dintre DiCaprio si Scorsesse. Pana la Aviatorul DiCaprio mai avea inca reputatia de "pretty face" care a jucat in Titanic. Insa cu acest film intra in categoria actorilor grei si nu e lucru mic pentru cei 36 de ani pe care ii are.

Merita vazut!

The Secret Life of Bees

Din: 2008
Cu: Queen Latifah, Dakota Fanning, Jennifer Hudson, Alicia Keys
Regizor: Gina Prince-Bythewood
Gen: drama

O drama bazata pe romanul omonim foarte bine regizata. Totul se invarte in jurul lui Lilly (Dakota Fanning) o fetita de vreo 13-14 ani care traieste cu oroarea ca si-a omorat mama intr-un accident, pe cand avea doar 4 ani. Satula de viata alaturi de un tata violent fata fuge de acasa insotita de doica sa, negresa Rosalie. Acestea primesc gazduire la o casa a trei negrese apicultoare. Aici Lilly cunoaste dragostea de mama si de sora incercand sa treaca peste nostalgia si tristetea atipica varstei. In final descopera ca August (Queen Latifah,) cea mai invarsta dintre cele trei femei, a fost doica mamei si camera in care era cazata a fost, candva, a ei.

Pentru ca drama filmului sa fie completa trebuie precizat ca actiunea se petrece in America anilor '50 cand rasismul si persecutarea negrilor era un mod obisnuit de viata. Prin urmare, mana de femei trece prin incercari grele ale vietii.

Gangs of New York

Din: 2002
Cu: Leonardo DiCaprio, Daniel Day-Lewis, Cameron Diaz
Regizor: Martin Scorsese
Gen: actiune, drama

Un film pe care vroiam sa-l vad de mult timp si abia acum am apucat :"> shame on me. Pelicula se vrea a fi o cronica obiectiva a luptelor de strada de la mijlocul sec XIX din New York si, generalizand, din America. Scorsese reliefeaza inca o data barbaritatea celor care se cred stapanii lumii. Dupa ce au ucis cultura indigenilor, au organizat un genocid impotriva triburilor indiene, au comercializat negri ca pe vite si s-au macelarit intre ei in Razboiul Civil, "natiunea luminata" s-a gandit sa organizeze bande de strada care sa se lupte pana la moarte pentru un metru de trotuar. Nu-i asa ca sunt un popor de geniu? Un exemplu de civilizatie si democratie?

Teatrul principal de lupta e Five Points o intersectie de cinci strazi din vecinatatea portului New York. Se stie ca in aceasta perioada ia avant emigrarea masiva a irlandezilor in "tara fagaduintei". Sufocati de numarul acestora asa zisii americani nativi :-| pornesc un razboi de guerilla impotriva acestora. Mult sange imprastiat peste tot, confruntari cu topoare de macelar, cutite si maini goale, orgolii de gasca, taxe de protectie, intrigi, frica, teroare, coruptie, razbunare... America la origini. Toate acestea intr-un decor plin de praf sau mocirla, mizerie si nori.

Daca intr-adevar actiunea e veridica (violenta si decaderea par usor exagerate) atunci sustinatorii frenetici ai "tarii fagaduintei" ar trebui sa vada filmul... de 2 ori.

Mini's First Time

Din: 2006
Cu: Nikki Reed, Alec Baldwin, Carrie-Anne Moss, Jeff Goldblum, Luke Wilson
Regizor: Nick Guthe
Gen: drama

Pentru a putea viziona sau digera filmul trebuie sa treci cu vederea peste titlul penibil care te duce cu gandul la un film porno. In romana e tradus "Fata ratacitoare" tot nu e perfect, dar macar nu e penibil.

Revenind, inainte de Twilight nici dracu nu auzise de Nikki Reed - Rosalie si mare pacat pentru ca la 18 ani face un rol impecabil in pielea lui Mini o tanara provenita dintr-o familie dezorganizata si bogata, dornica de aventura si debordand de sex appeal. Dorind sa aiba parte de cat mai multe experiente on the edge si de cat mai mult "first time" in orice domeniu, Mini se angajeaza la o agentie de escorte si inevitabil ajunge in pat cu tatal ei vitreg (Alec Baldwin). Adrenalina si sex salbatic pana cand totul devine monoton. Prin urmare, Mini pune la cale un plan prin care mama ei (Carrie - Anne Moss) sa ajunga la un azil de boli mintale pentru ca oricum era alcoolica si nu prea zdravana. Lucrurile degeneraza si mama ei moare. Pe fir apare detectivul Dwight Garson (Luke Wilson) care devine din ce in ce mai suspicios cu privire la moartea mamei. Printr-un plan diabolic reuseste sa arunce toata vina asupra tatalui sau care infunda puscarie, iar ea cade de victima si este aleasa sefa de promotie din mila (avand in vedere ca era o eleva de 7 pe linie). In final, dupa privirile schimbate pot sa jur ca a ramas cu detectivul.

Un film ingenios, original, bine jucat si regizat, plin de actori cunoscuti... chiar imi pare rau ca nu l-am vazut mai devreme.

Ondine

Din: 2009
Cu: Collin Farrell
Regizor: Neil Jordan
Gen: Drama, fantezie

Prin 2005 aparea filmul Alexander si o data cu el il descopeream si pe Collin Farrell si apoi nimic... pauza... niciun film notabil, nimic. Pana in 2009 cand a jucat in Ondine care tot nu e un film notabil dar macar e unul nou si e destul de bun datorita urmei de originalitate.

Collin joaca rolul unui pescar irlandez, Syracuse, alcolic, divortat, iresponsabil si cu un copil. Acesta prinde in plasa de pescuit o tanara pe care o salveaza de la inec. Misterioasa, frumoasa si buna innotatoare tipa isi primeste numele de Ondine. Fica pescarului, Annie, incepe sa creada ca tanara e o fiinta marina mitica, o selkie. Incurcat in intreaga poveste Syracuse se indragosteste de Ondine si incepe sa creada si el in originile mitice ale fetei. In realitate lucrurile stau mult mai simplu iar Ondine vorbeste... romaneste.

Daca alegeti sa vedeti filmul veti descurca si misterul... eu nu spun nimic :-$

Boys don't cry

Din: 1999
Cu: Hilary Swank
Regizor: Kimberly Peirce
Gen: Drama

Un film absolut cutremurator, drama absoluta, si ce e cel mai tragic e faptul ca actiunea e bazata pe o poveste adevarata. Cineva chiar a suferit atat cat a putut cuprinde filmul, poate chiar si mai mult.

Totul porneste de la o disfunctie comportamentala a tinerii Teena Brandon. Aceasta este atrasa de fete si doreste sa duca o viata de barbat. Astfel, isi schimba identitatea in Brandon Teena si paraseste oraselul natal. Intr-un alt colt uitat de lume se integreaza intr-un cerc de prieteni trecand drept un veritabil barbat de 21 de ani. Aici de indragosteste de o fata, Lana. Dragostea dintre cele doua depaseste orice bariera si e la fel de puternica chiar si atunci cand Lana descopera adevaratul sex al lui Teenei. Idila lor nu este privita la fel de ingaduitor si de fratele Lanei si al prietenului ei. Cei doi se razbuna pe Teena violand-o. Distrusa, batuta si umilita aceasta nu gaseste alinare decat in bratele Lanei cu care planuieste sa fuga. Insa nu mai apuca... animalul de John Lotter o omoara pe Tenna.

Toata actiunea s-a petrecut in 1993 intr-un orasel mic si plin de tarani din U.S.A. - tara tuturor posibilitatilor. John Lotter este incarcerat si isi asteapta pedeapsa cu moartea inca de atunci deoarece judecatorii au considerat ca scaunul electric este o metoda prea barbara de a ucide. Ironic nu... Iar complicele lui a primit inchisoare pe viata... prea putin pentru prea multa suferinta provocata.

Cat despre Hilary Swank... isi merita pe deplin Oscarul pentru rolulu lui Teena Brandon. Nici nu zici ca e fata... atat de bine si-a intrat in rol si a reusit sa scoata la suprafata durerea lui Brandon.

MERITA VAZUT! Chiar daca e un film mai vechi si e trist si poate nu abordeaza un subiect usor de digerat... e o lectie de viata traita de altii si merita macar sa o stii.

relatarea povestii adevarate aici

Hilary Swank in rolul lui Brandon Teena


Brandon Teena alaturi de iubita sa Lana Tisdale

The Book of Eli

Din: 2010
Cu: Gary Oldman, Denzel Washington
Regia: Allen Hughes, Albert Hughes
Gen: drama, actiune, thriller

Sincer... mi s-a cam acrit cu filmele apocaliptice sau post apocaliptice... We live in a shity world... O sa murim ca sobolanii in chinuri pentru ca Dumnezeu ne pedepseste, pentru ca avem experimente scapate de sub control, razboaie nucleare, extraterestri sau asteroizi 8-|.

In The Book of Eli lumea a ajuns la sfarsit in urma unui razboi nuclear care a cauzat gauri uriase in stratul de ozon si de aici parjolirea Terrei. O mana de oameni a scapat si se lupta pentru supravietuire. Intr-o America secatuita, lipsita de legi si reguli orice omoara sau poate fi omorat pentru o cana de apa sau o pereche de bocanci. Economia s-a intors la troc iar societate la regulile pesterii. Intr-o astfel de lume Eli (Denzel Washington) primeste misiunea sfanta de a proteja si propavadui invataturile din... Biblie... mai exact ultima Biblie de pe pamant. Dupa aceeasi carte tanjeste si bad guy-ul Carnegie (Gary Oldman) pentru a putea manipula mana de oameni cu invataturile dintr-o carte demult uitata. Ce mi-a placut a fost jocul de cuvinte: the book of Eli (Eli = Dumnezeu in ebraica)

Scenele de lupta sunt destul de reusite, violente si plinde de sange plus cateva explozii si doi trei canibali care dau culoare decorului cenusiu. Danzel este, de asemenea un plus, nu ma asteptam sa fie asa in forma dupa ce a trecut de prima tinerete.

Si o intrebare pentru cineva care a vazut filmul: Eli era orb? Daca da mi se pare foarte exagerat sa se miste si sa se poarte asa fara sa vada... Astept raspuns la comentarii :D

Spartacus: Blood and Sand

Din: 2010
Cu: Lesley-Ann Brandt, Manu Bennett, Andy Whitfield, Viva Bianca, Nick Tarabay
Regia: Rick Jacobson, Michael Hurst, Jesse Warn
Gen: drama, actiune, istoric

Inca nu m-am hotarat daca imi place sau nu serialul. E drept ca am vazut doar 4 episoade.

Serialul se vrea a fi o biografie ascunsa a lui Spartacus (celebrul gladiator) insa nu stiu cata realitate istorica e in film. Actiunea e plina de intrigi politice si sociale, lupte, sange, violenta si sex... muuuult sex. Sartacus, tradat de tara sa, este fortat sa ajunga sclav si apoi gladiator. Fiecare zi e o lupta continua pentru propria viata si pentru "distractia" nobilimii romane.

Am auzit critici legate de grafica si efecte speciale cum ca ar fi prea false... de parca ar fi un joc pe calculator... Hmmm tind sa cred ca asta au si dorit regizorii... Sa aduca un pic din violenta si sexualitatea jocurilor pe calculator pe micul ecran... so as zice ca asta e un plus. Un plus e si coloana sonora care se potriveste manusa cu actiunea. Uh si ca sa nu mai vorbesc despre corpuri perfect lucrate... nici photoshopul nu le poate face asa bine :">


Lucy Lawless a.k.a Xena (in serial in rolul matroanei Lucretia)

The Runaways

Din: 2010
Cu: Kristen Stewart, Dakota Fanning
Regizor: Floria Sigismondi
Gen: drama, biografic

Nu e cine stie ce film. Povestea urmareste drumul de la obscur la succes al rokeritzei Joan Jett si a primei trupe de rock feminina. Crescuta pe strazi cu drogurile si alcoolul specific anilor '70, Joan (Kristen Stewart)la numai 16, ani il intalneste pe producatorul muzical Kim Fowley. Impreuna pun bazele unei trupe de rock rebela. Joan o coopteaza si pe frumoasa Cherie Currie de 15 ani (Dakota Fanning) si pornesc intr-un turneu ingropat in sex, alcool si droguri. Dupa putin timp Cherie (solista) clacheaza din cauza abuzului de droguri si trupa se destrama.

Like I said filmul nu e cine stie ce, e o biografie clasica. INSA mi-a placut sa o vad jucand pe Dakota intr-un rol matur. In caz ca nu stiti e fetita din Razboiul Lumilor. Nici Kristen nu s-a lasat mai jos decat asteptarile... ce e drept are fata de drogata :)).