Wall Street - filmul lunii octombrie

Din: 1987
Cu: Michael Douglas, Charlie Sheen, Martin Sheen, Daryl Hannah
Regizor: Oliver Stone
Gen: Drama

AND I AM BACK :">... si cu o recenzie a unui film de colectie... asa, ca sa ma revansez. Inainte de a incepe sa-l laud vreau sa subliniez ca ai nevoie de un minim de cunostinte economice ca sa intelegi ce se intampla. Asta pentru ca scenaristul si regizorul Oliver Stone a pastrat autenticitatea si veridicitatea pana la ultima replica.

Pelicula realizeaza o monografie a mediului de afaceri american de la sfarsitul anilor '80. Intr-un amestec de intrigi, demagogie si lacomie sunt aruncate concepte precum democratie, capitalism, economie de piata, bursa de valori, societati pe actiuni, program informatic, design interior, telefon mobil. IN ANII '80 ... ani in care parintii nostri faceau coada la banane, bunicii lucrau la C.A.P., de calculator auzisera in povestile s.f. si locuiau in apartamente de 40 de metri patrati. Daca vedeau filmul atunci cand a fost lansat (1987) sigur il incadrau la genul S.F. si nu isi puteau imagina ca asa ceva chiar exista.


Dar sa revenim la subiect... Michael Douglas joaca magistral rolul unui mare magnat al bursei de pe Wall Street - Gordon Gekko. De mentionat ca pentru acest rol a castigat un Oscar si un Glob de Aur. Gekko il ia sub aripa sa pe un broker tanar, ambitios si istet - Bud Fox (Charlie Sheen - sexy si tanar). In scurt timp Fox invata regulile spionajului economic si il ajuta pe Gekko sa realizeze diverse inginerii financiare. Fox se intoarce impotriva lui Gekko atunci cand magnatul vrea sa achizitioneze si sa dezmembreze compania la care lucra tatal sau. Finalul e usor previzibil asa ca nu il destainui ;)).


Pe langa actiune, filmul imi place pentru ca reda fidel "savoarea" New Yorkului. Oliver Stone suprinde perfect peisajele industriale si reci ale orasului... si cel mai perfect cadru cu Brooklyn Bridge. Cadrele urbane din Wall Street mi se pare ca sunt mai pline de "spiritul N.Y." decat cele din Sex and the City... serial in care orasul e un adevarat laitmotiv.


Bomba sexy a filmului (ca, deh, nu se poate Hollywood fara sex) e Daryl Hannah... una dintre cele mai frumoase actrite a anilor '90. In Wall Street, insa, mi se pare Moartea in vacanta... coafura si machiajul scot prea tare in evidenta capul in colturi. Cu toate acestea, realizeaza alaturi de Charlie Sheen una dintre cele mai senzuale scene de sex (copmarabila cu cea din Indecent Proposal sau din Basic Instinct).

If you need a friend get a dog!
Money's only something you need in case you don't die tomorrow...
It's all about bucks, kid. The rest is conversation.
The point is, ladies and gentleman, that greed, for lack of a better word, is good. Greed is right, greed works. Greed clarifies, cuts through, and captures the essence of the evolutionary spirit. Greed, in all of its forms; greed for life, for money, for love, knowledge has marked the upward surge of mankind.

Cactus Flower

Din: 1969
Cu: Walter Matthau, Ingrid Bergman, Goldie Hawn
Regizor: Gene Saks
Gen: Comedie romantica

Da, ati vazut bine, 1969! O comedie spumoasa, decenta cu situatii incurcate. Craiul cuceritor e jucat de Walter Matthau care pare la fel de batran ca in anii '90... e ceva in genu "baba de la 3" care e batrana de cand o stii.

Filmul mi-a placut mult pentru ca e foarte actual, are putin din savoarea vremii: muzica de Beattles, dermatograf, par tapat si viniluri. In rest prezinta povestea de dragoste dintre dentistul Julian Winston, trecut de prima tinerete, si naiva Toni Simmons de 21 de ani. Pentru a nu se implica prea mult in relatie Julian ii spune ca e casatorit si are 3 copii. Lucrurile se complica cand ii spune ca este divort si o va lua de nevasta. Atunci Toni are pretentii sa ii cunoasca familia, nevasta si copii... care insa nu existau. Prin urmare, o convinge pe asistenta sa se dea drept nevasta lui, situatia complicandu-se si mai mult. In final totul se termina cu bine.
_______________________________

OFF TOPIC
Citeam zilele trecute pe un blog ca romanul e complexat vesnic. Desi filmele romanesti sunt apreciate de jurii internationale acestea nu aduna spectatori in cinematografe, regizorii romani plangandu-se mereu. Bloggerul respectiv sustinea sus si tare ca nu e adevarat, ca filmul romanesc are spectatori, dovada fiind aglomeratia de la zilele filmului romanesc organizate de ASJ. Oare bloggerul ala nu stia ca romanul se inghesuieste mereu la "mocangeala". Nu-l mai intereseaza nimic cand aude ca e gratis pe sistemul "las sa fie acolo ca nu stica... daca tot e gratis". Oricum daca se puneau bilete la intrare, chiar si de 5 lei, abia daca adunau un sfert de sala :-J. Acelasi fenomen e si in cazul evenimentului "noaptea muzeelor". Toti ciumpalacii si cocalarii inculti s-au calcat in picioare sa viziteze un muzeu. DE CE?! PENTRU CA ERA GRATIS!

So... filmul romanesc e in continuare facut doar pentru criticii internationali si nu pentru publicul roman!