Cu: Shia LaBeouf, Josh Duhamel, John Turturro, Tyrese Gibson, Rosie Huntington-Whiteley, Patrick Dempsey, John Malkovich, Frances McDormand, Kevin Dunn, Julie White
Regizor: Michael Bay
Gen: Actiune, SF
Un film pe care asteptam de mult sa-l vad si fata de care am pareri impartite. Pe de o parte m-au impresionat efectele speciale care au fost, intr-adevar, speciale si m-a incantat faptul ca in sfarsit am vazut un film 3D care merita acest nume. Pe de alta parte m-a dezamagit scenariul si distributia.
Acum sa explicitam. In cea de-a treia parte a trilogiei, Sam Witwicky (Shia LaBoeuf) are, bineinteles, misiunea de a salva planeta de invazia robotilor extraterestri Decepticoni ajutat de Bumblebee (Chevrolet Camaro) si "gașca" autobotilor. Insa actiunea primeste o tenta mult mai serioasa, iar momentele comice trec in background ceea ce e un minus destul de gras. Cine ar putea uita scena in care casa Witwicky este atacata de pui de decepticoni sau cand Bee il ajuta pe Sam sa cucereasca fete?
In aceasta ultima parte, Decepticonii isi muta "sediul central" in Chicago unde monteaza celebrii piloni de distrugere a Soarelui. De aceasta data primesc si ajutor din parea oamenilor (reprezentati de Dylan - Patrick Dempsey - ei cum sa il distribui pe McDreamy in rol de ultimate evil... chiar nu merge). Dupa 15 ore de condus Sam & Co. ajung la portile orasului Chicago (care era acum sub asediu extraterestru) insa este abandonat de bravii soldati americani atunci cand vad distrugerile facute de decepticoni. Say what?! Ce fac bravii soldati?! In fine, dupa cateva momente de smiorcaeala Sam & Co. intra in oras cu toate fortele si reusesc, si de aceasta data, sa salveze planeta si iubita.
Filmul deschide de la inceput mai multe capitole (ba Apollo 11, ba Cernobîl, ba decepticoni) si pare nesigur cum sa gestioneze materia si cum sa prezinte personajele. De aceea unele par sa sara din baie (cum sunt parintii lui Sam care nu se stie ce cauta in acest film). Totul are raceala tehnicii combinata cu raceala glamour adusa de inlocuitoarea lui Megan Fox, Rosie Huntington-Whiteley (alta actrita - scandura), de albul glacial al biroului luxos al personajului negativ Dylan Gould (Patrick Dempsey) si de scenografia deja atat de familiara a fracizei. Decorurile, ca si eroii, sunt niste clisee. Numai personajul lui Shia, Sam, mai mai acorda o nota de flexibilitate si familiaritate.
Daca la capitolul originalitate sau profunzime filmul nu exceleaza, acest aspect este compensat din plin de grafica si executie tehnica. Imbinarea imaginilor de arhiva cu Appolo 11 cu stralucirea robotilor si a tehnologiei moderne este perfect realizata. De asemenea, scenele de lupta sunt pline de dramatism iar distrugerile - masive ( scena in care un decepticon "sufoca" un zgarie nori fiind apogeul). De asemenea, este primul (si probabil singurul) film 3D care are mai bine de jumatate din film efecte tridimensionale.
Si pentru ca prea am elogiat grafica, tehnica si efectele speciale, trebuie sa subliniez ca lui Michael Bay ia scapat faptul ca duduia Rosie alearga intr-o scena in rochie si pantofi iar in secventa urmatoare fuge de rupe pamantul incaltata in adidasi... albi. Inteleg ca modelului de renume international devenit peste noapte actrita ii era greu sa alerge pe tocuri, dar macar sa o fi incaltat in adidasi de culoarea pantofilor :)).