Cum spuneam si in postul anterior, nu mai exista genuri de filme independente ci doar in combinatii. Prin urmare, regizorul si scenaristii filmului Life as we know it incearca sa combine cu succes drama, comicul de situatie si povestea de dragoste. Eu as spune ca le-a reusit. Cel putin nu ma zgarie pe retina.
In alta ordine de idei, pelicula prezinta povestea lui Messer (Josh Duhamel) un tanar frumos, bine platit si plin de sine si a lui Holly(Katherine Heigl) o tanara retrasa si cu ghinion in dragoste. Dupa o intalnire esuata, Messer si Holly ajung sa se urasca in ciuda faptului ca prietena lui Holly si prietenul lui Messer erau casatoriti si se erau obligati sa se intalneasca la multe evenimente sociale. In urma unui accident tragic prietenii lor isi pierd viata si le lasa custodia fiicei lor Sophie, in varsta de un an. Aflati in postura de a fi parinti desi nu se suportau, Holly si Messer sunt nevoiti sa depaseasca mai multe obstacole pana ajung, evident, sa se iubeasca.
Un film caruia ii lipseste originalitate avand in vedere ca Katherine Heigl joaca din nou rolul unei femei care mai intai se trezeste cu un copil si abia apoi se gandeste ca ar fi cazul sa se indragosteasca de tatal copilului. Ma refer, evident, la asemanarea cu Knocked Up.
Pe total e o comedioara reusita iar regizorul reuseste sa surprinda destul de bine situatia ridicola in care sunt pusi cei doi fara sa dea in penibil.
Din: 2010 Cu: Jake Gyllenhaal, Anne Hathaway Regizor: Edward Zwick (are in palmares Legends of the Fall, Ultimul samurai si Blood Diamond) Gen: comedie, drama, romance, biografic
Filmul are la baza cartea autobiografica "Hard Sell: The Evolution of a Viagra Salesman" a autorului Jamie Reidy care prezinta evolutia unui distribuitor de medicamente (Viagra in special) din anii '90. Dupa cum s-a mai demonstrat de zeci de ori un film adaptat dupa o carte autobiografica risca sa fie varza pentru ca sunt inghesuite prea multe elemente intr-un timp prea scurt. Prin urmare si Love and Other Drugs este un amalgam de fire epice si nici unul nu este dezvoltat suficient astfel incat, in final, nu poti dezvolta un sentiment de empatie. De altfel, am observat aceasta tendinta de a amesta genurile dramatice si in cazul altor filme. Se pare ca au disparut complet filme care sunt exclusiv drame, povesti de dragoste sau comedii. Doi tipi nu se pot indragosti fara cateva glume cliseistice, nevasta-sa nu poate sa moara fara 2-3 declaratii de dragoste siropoase, nu mai poti rade detasat la o comedie fara sa vezi inimioare si cupidoni. Se pare ca acest ghiveci prinde la public so... be it!
Se pare ca dihotomia titlului si cuvantul "and" au un rol foarte bun deoarece filmul urmareste doua planuri total diferite si ar putea cu usurinta ca se constituie in 2 pelicule distincte. Pe de o parte avem prezentata viata profesionala a lui Jamie (Jake Gyllenhaal), un tanar ce sufera de ADHD si din aceasta cauza nu are nici liceul terminat. Cu toate acestea, este foarte inteligent si abil, exceland in meseria sa si adunand suficienti bani pentru un trai mai mult decat decent. Succesul si banii duc automat la femei... multe femei frumoase. Si asta a fost partea cu "Other Drugs", sintagma tradusa ca din galeata de distribuitorii romani ("alte dependente").
Partea cu Love este acoperita de povestea cu Maggie (Anne Hathaway). Initial totul incepe cu o aventura sexuala usor cam vulgara pentru o comedie romantica. Nici unul dintre parteneri nu cauta apropiere si o relatie serioasa. Jamie nu doreste acest lucru pentru ca nu e in natura sa iar Maggie pentru ca e constienta de evolutia nu tocmai placuta a bolii ei - Parkinson. Dar, psihologia inversa isi face efectul si Jamie se indragosteste de Maggie ajutand-o sa depaseasca drama ce o presupune boala sa.
Asa cum am afirmat si la inceput nici unul dintre cele doua fire narative nu sunt suficient aprofundate incat nu te poti bucura concret de scuccesul profesional a lui Jamie pentru ca e undeva un fel de background story. Dar nici povestea de dragostea nu e bine fundamentata. Schimbarea din relatia lor este brusca si nedefinita, impactul bolii lui Maggie este slab conturat deoarece comedia atenueaza nuanta de dramatism.
In concluzie, daca nu sunteti stickler for details este un film perfect pentru o dupa amiaza usoara de weekend. Enjoy!
Din: 2010 Cu: Jesse Eisenberg, Andrew Garfield, Rooney Mara, Justin Timberlake Gen: Biografic, Drama The Social Network sau "cum sa devii unul dintre miliardarii lumii in mai putin de 10 ani" este un film despre ascensiunea lui Mark Zuckerberg (fondatorul celebrei retele de socializare Facebook) ca student al Universitatii Harvard la unul dintre cei mai mari oameni de afaceri in zilele noastre. Inceputul filmului este asemanator filmelor cu adolescenti gen "American Pie" sau "Not another teen movie", in ideea ca ne prezinta viata de student al lui Mark si intamplarile care au contribuit la crearea retelei sociale. Din start, Mark este creionat ca fiind un student foarte inteligent, avand un iq peste media generala, dar in momentul cand lucrurile nu ii ies precum si-ar fi dorit, isi dezvaluie latura narcisista, egocentrista si razbunatoare. Ideea de retea sociala, in care sa-ti faci prieteni si sa tii legatura cu acestia, a aparut in momentul cand a fost cooptat de trei studenti sa realizeze un astfel de proiect la nivel de universitate. Mânat de un vis maret, Mark se decide sa-si patenteze propriul produs, ignorand in totalitate pe cei trei colegi. Produsul final "The Facebook" este lansat cu succes, incepe sa se raspandeasca si in alte campusuri studentesti, iar tanarul nostru informatician devine din ce in ce mai mult ingropat in mirajele propriei lui faime.
Habar nu am daca evenimentele prezentate in film sunt reale sau fictive si nici nu stiu de ce este apreciat de atata lume. Recunosc, am fost impresionat de film, numai datorita caracterului moralizator al finalului, dar in rest, este mediocru in celelalte aspecte: scenariul iti da senzatia ca a fost scris in graba, incercand cu disperare sa prezinte spectatorului cat mai multe evenimente (importante de altfel) din viata protagonistului, tranzitiile fiind prea bruste, fortate in anumite locuri; actingul este plat, din pacate, nu transmite nimic special, spre deosebire de rolul jucat de Colin Firth din The King's Speech. Nu pot sa nu va recomand vizionarea acestui film; in ciuda tuturor minusurilor prezentate mai sus, este usor de digerat si pe alocuri amuzant, dar din punctul meu de vedere isi merita titlul de "just a movie about facebook".
Anul a inceput foarte bine in cinematografele romanesti. Printre cateva nume care merita o vizita la cinema este si Tangled/O poveste incalcita, un desen animat oferit de Disney si inspirat din povestea fratilor Grimm - Rapunzel. Povestea pastreaza doar cateva aspecte din cea originala precum turnul din padure, vrajitoarea si parul blond exagerat de lung. Restul "detaliilor" au fost cospetizate pentru a da bine in varianta comerciala. Prin urmare,printesa Rapunzel este rapita de o vrajitoare care o inchide intr-un turn din padure. Aceasta foloseste puterile magice ale lui Rapunzel pentru a ramane tanara si nemuritoare, pretextand ca este adevarata mama a sa si "detentia" este spre binele ei pentru a o proteja de raul din lume. Toate pana intr-o zi cand in turn se refugiaza un hot urmarit de garzile palatului. Curajoasa si determinata, Rapunzel reuseste sa-l convinga sa o duca pana la palat pentru a participa la sarbatoarea in cinstea printesei pierdute. Bineinteles ca au parte de multe aventuri si finalul este unul fericit iar cei doi, Flynn Rider si Rapunzel au trait fericiti pana la adanci batraneti.
Cu un buget de 260 mil de dolari, Tangled este desenul animat cel mai scump din istorie si al doilea din categoria filmelor (dupa Avatar, probabil). Pentru un asa buget ma asteptam la mai multe efecte si sa nu apara nicio greseala de montaj, cel putin nu una pe care sa o observe si un ochi neavizat. La un momentdat Flynn Rider raspunde la o intrebare insa in cadru e Rapunzel si ... guess what... buzele se misca in asa fel incat creaza impresia ca e replica ei :)).
In alta oridine de idei, pelicula pastreaza aceeasi nota comina pe care o au majoritatea desenelor animate din ultima vreme. Multe replici acide, comic de situatie si de caracter. Iar povestea este in asa fel construita incat fiecare categorie de public se poate identifica cu un personaj. Prin urmare, Rapunzel este adolescenta tipica, caruia i se refuza oportunitatea de a descoperi singura ce e "afara", Flynn Rider este un aventurier frumos si cu succes la fete :)), iar Mother Ghotel (vrajitoarea) pare a fi un parinte exagerat (inafara de faptul ca semana cu Cher). Prin urmare, atat copii cat si adultii au cate ceva de invatat din filmulet si daca nu, macar se amuza.
Uh uh uh sa nu uit! Calul Max cu valeitati de ogar si cameleonul au mari sanse sa ajunga noii Puss in Boots si Donkey din Sherk! Doua personaje foarte reusite care coloreaza si mai mult povestea!
Rapunzel: Something brought you here, Flynn Rider. Call it what you will... Fate... Destiny... Flynn Rider: A horse?
Flynn Rider: You smell that? Take a deep breath through the nose. [Breathes through nose] Flynn Rider: Really let that seep in. What are you getting? Because to me, that's part man-smell, and the other part is really bad man-smell. I don't know why, but overall it just smells like the color brown. Your thoughts?
Rapunzel: So mother, earlier I was saying tomorrow is a really big day, and you didn't really respond, so I'm just gonna tell you: IT'S MY BIRTHDAY! Tada! Mother Gothel: No no no, can't be. I distinctly remember, your birthday was last year. Rapunzel: That's the funny thing about birthdays, they're kind of an annual thing.
[of a Wanted poster of himself] Flynn Rider: This is bad! This is very very bad, this is really bad... [holds up the poster] Flynn Rider: They just can't get my nose right! Stabbington Brother: Who cares? Flynn Rider: [acknowledges a poster of the Stabbington Brothers] Well, it's easy for you to say! You guys look amazing!
Flynn Rider: But I know what the big question is? Did Rapunzel and I ever get married? Well I am happy to say after years and years of asking, I finally said yes. Rapunzel: Eugene! Flynn Rider: Okay, Okay I asked her. Rapunzel: And we're living happily ever after! Flynn Rider: Yes we are.
Din: 2010 Cu: Will Ferrel, Brad Pitt, Tina Fey, Ben Stiller, David Cross Regizor: Tom McGrath Gen: animatie, comedie
Dupa ce au abandonat proiecte precum Shrek sau Madagascar, DreamWorks da lovitura cu un nou desen animat plin de comedie - Megamind. Desenul se vrea a fi o parodie a filmelor cu supereroi, regizorul Tom McGrath declarand ca filmul e inspirat de Batman (1966) si Superman (1978). Insa pe langa ideea de parodie se mai contureaza inca doua idei (cam filozofice pentru un desen animat) Ma refer aici la ideea conform careia destinut ti-l construiesti singur si nu ar exista bine fara rau.
Storyline-ul este destul de simplu. Exilati de pe o planeta extraterestra, Megamind si Metro Man devin rivali de moarte inca din scutece. Din cauza unor evenimente neplacute din copilarie Megamind se hotaraste sa devina raufacatorul orasului, in timp ce Metro Man devine eroul din Metro City. Insa ce se intampla cand bad guy-ul invinge?! Raul ramane fara Bine si isi pierde scopul si intr-un final Megamind saves the day :)).
Trivia Stuff: Cel putin 9 trimiteri la alte filme:
1. Roxanne, personajul feminin din film (voce Tina Fey), e răpită - după cum se vede şi din imaginile publicate mult înainte de lansarea filmului - de Megamind. Apoi este ameninţată ca va fi torturată. Acum se parodiază seria Saw, pentru că Megamind îi prezintă lui Roxanne tot arsenalul de obiecte ale torturii, iar ea - degajată - le clasifică, pe rând, ca fiind "demodate", "infantile", "clişeistice" etc. 2. Roxanne Ritchi a fost numită după Roxanne Simpson, reporteriţa din Ghost Rider (2007), jucată de Eva Mendes.Regizorul Tom McGrath declară că filmul e inspirat de Batman (1966) şi Superman (1978). 3. Costumul lui Minion e inspirat de monstrul din filmul Robot Monster (1953), unde apare un bărbat în costum de gorilă şi cască de scafandru pe cap. 4. Arca din Indiana Jones în căutarea arcei pierdută 1981 a ajuns, se pare, în camera comorilor lui Megamind. 5. La muzeul Metro Man, există o statuie a supereroului pregătindu-se să prindă cu mâna un avion. E o referinţă la Superman al lui John Byrne, unde supereroul îşi face intrarea prinzând cu mâinile un avion şi salvând-o pe Lois Lane. 6. Hal, cameramanul pămpălău din film, poartă o insignă galbenă cu emoticonul "faţă tristă." E o referinţă la Watchmen al lui Alan Moore, unde unul dintre supereroi (Comediantul) purta şi el aşa ceva. Comediantul însă era un justiţiar labil psihic, şi asta anticipează un Hal corupt şi dezechilibrat. 7. Mr. Miyagi (Karate Kid, 1984) l-a antrenat, se pare, şi pe Megamind. Pentru că acesta îi ţine portretul pe perete. 8. Minion îi spune lui Megamind cum că noul său costum se numeşte "Black Mamba" (Mamba negru). Black Mamba este şi codul Miresei din Kill Bill. 9. Filmul îl parodiază pe Superman (1980). Megamind ia înfăţişarea personajului lui Marlon Brando atunci când îl antrenează pe Titan.
Eu as mai adauga: 1. Antagonia numelor Megamind si Minion a raufacatorului si a acolitului este asemanatoare ca cea din Austin Power. 2. Coloana sonora cuprinde melodii precum Back in Black" by AC/DC, "Bad to the Bone" by George Thorogood and the Destroyers, "Highway to Hell" by AC/DC ceea ce ma duce cu gandul la Supernatural. 3. Culoarea albastra a lui Megamind imi aminteste de Avatar.
Din: 2010 Cu: Colin Firth, Helena Bonham Carter, Geoffrey Rush Gen: Drama, History The King's Speech este un film ce descrie greutatile prin care George trebuie sa le depaseasca pentru a-si intra in atributiile de rege, intr-un moment de rascruce al istoriei moderne: inceperea celui de-al doilea razboi mondial. Filmul a fost si este in continuare apreciat de critici, in special datorita prestatiei actoricesti de exceptie al lui Colin Firth (George al VI-lea in film). Problemele lui George, precum ati observat din numeroasele trailere, sunt strans legate de incapacitatea acestuia de a tine un discurs in fata natiunii, lucru deloc imbucurator considerand ca era unul dintre mostenitorii tronului Angliei. Desi este consultat de renumiti doctori si supus unor tratamente cel putin bizare, conditia psihica al lui George persista. Cand totul parea pierdut, face cunostiinta, prin intermediul sotiei sale, cu Lionel Logue un doctor/psiholog ce ii promite ca il va vindeca.
Filmul este construit in totalitate in jurul evolutiei viitorului rege: de la un om stapanit de frica, de dezamagire, de nesiguranta, privit de toata lumea cu indoiala, in ciuda statutului sau, pana la un adevarat rege al poporului, biruitor in lupta cu propriile temeri. Am apreciat acest lucru in realizarea filmlui; am apreciat abordarea regizorului mai mult pe latura umana, decat pe cea istorica. De aceea probabil, filmul este apreciat de atatia critici, de aceea am auzit cazuri cand spectatorii la cinema au aplaudat la finele peliculei (bineinteles, nu la noi in Romanica). Nu este un film filozofic (precum se voia a fi The kids are all right), nu este neaparat un film istoric, in adevaratul sens al cuvantului, este un film ce impresioneaza prin realitatea descrisa: ca pana si un adevarat rege, simbol al unei intregi natiuni, simbol pentru viitoarele generatii, este si el in esenta, un om.
Din: 2010 Cu: Steve Buscemi Gen: actiune, drama Premii: Golden Globe pentru cel mai bun actor si cel mai bun serial
De curand am descoperit un serial nou absolut genial :D. In sfarsit un serial care nu este superficial si are un buget mai mare decat multe dintre filmele hollywoodiene. Bineinteles ca este vorba despre un proiect al lui Scorsese.
Inspirat partial de cartea de non-fictiune "Boardwalk Empire: The Birth, High Times and Corruption of Atlantic City" de Nelson Johnson, Boardwalk Empire, serialul, se concentreaza pe viata boema si glamuroasa din America anilor '20. Razboiul abia se terminase, Wall Street era in plina ascendenta si viata era linistita si frumoasa in America. Actiunea incepe in 16 ianuarie 1920, data la care s-a pus in aplicare cel de-al 18 Amendament care prevedea prohibitia alcoolului. Desi actul a fost aprobat la presiunea unor grupuri religioase, acesta s-a dovedit a fi o oportunitate extraordinara pentru "micii" afaceristi care s-au transformat in gangsteri de legenda precum Al Capone. In aceasta conjunctura se afla si Enoch "Nucky" Thomson (Steve Buscemi) trezorierul sef din Atlantic City, oras aflat la cateva minute distanta de New Jersey faimos pentru faleza sa (engl. boardwalk) plina de cazinouri,, cabarete si hoteluri de lux unde, pentru cativa dolari, puteai simti din plin libertatea americana. Avand o personalitate disimulanta si duplicitara, Nucky jongleaza intre rolul de stalp al societatii, exemplu de bunatate si eloccinta, politician corupt si ganster contrabandist tesand si descusand intrigi si afaceri.
Un serial genial pentru ca ilustreaza foarte verosimil o epoca in care acei "banditi" erau gansteri si nu "gangsta", aveau o tinuta impecabila si nu erau niste negri cu blugii lasati si nu in ultimul rand totul era acoperit de lux.
Un fapt ce demonstreaza inca o data profesionalismul proiectului este realizarea genericului. Deobicei un generic surprinde 2-3 aspecte din serial, nimic prea fancy incat il derulezi pe repede inainte. Genericul de la Boardwalk Empire este o alegorie la conditia personajului principal. Nucky Thomson sta cu pantofii proaspat lustruiti pe malul oaceanului, privind in zare. Atmosfera senina si calma se intuneca prevestind o furtuna. Valurile oceanului incep sa aduca la mal din ce in ce mai multe sticle de rom. Cerul se intuneca si valurile se agita cuprinzandu-l pe Nucky. Insa cand furtuna trece si valurile se retrag Nucky paraseste plaja cu pantofii impecabili de parca nimic nu s-a intamplat....
Serialul se afla abia la prima serie ce cuprinde 12 episoade a cate 55 de min fiecare. Nu se aude nimic concret din partea HBO cu privire la continuarea actiunii insa, dupa premiile castigate si audienta inregistrata prevad ca vor mai fi cel putin 3 sezoane.
